Tu

in noapte stau pe perna mea si ma intreb 
de ce te chem?de ce te simt?de ce oare nu te uit? 
sa fie un blestem al meu,dar ce-am facut? 
mii de intrebari ce nu au si raspunsuri si totusi le repet, 
si lacrimile-mi curg fara oprire pe-obrajii galbejiti de dor, 
as vrea sa dau timpul-napoi si sa pasesc pe un alt drum 
in care tu sa nu mai fii si poate ar fi fost mai bine 
sau nu?caci pana la urma exist inca si datorita tie, 
eu "te iubesc"suflet al meu,desi doar mi te-nchipui 
cum ma alinti,cum ma privesti si-mi strigi numele prelung, 
cum imi saruti ochii prea grei de plans si buzele uscate de dor, 
faci toate astea atat de bland,incat eu vreau acum 
sa fugim pe luna tinandu-ne de mana si ascuzandu-ne de toti 
sa ne traim povestea cu patima si teama,ca nu ne va ajunge timpul...