barbatul e acel fruct oprit odata,care acum ma tine-n viata,
in mainile lui sunt o stea,caci atunci cand ma cuprinde cu ele
si-si lasa capul pe pantecul meu ma simt ca o zeita,
in bratele lui umbrele din mine dispar,timpul se mareste,
ma simt ocrotita precum o floare rara,
deoarece in inima lui e sadita iubirea pentru mine
si cand ma sprijin pe bratul lui puternic,el ma saruta-ncet
iar eu imi las buzele moi in a lui gura,sa mi le-alinte
cum o vrea,caci ii simt dorinta si el pe-a mea,de a ne avea,
de a ne iubi,el este ca un viciu pentru mine,asa ca vreau sa ma exploreze,
si acele clipe magice raman doar pentru noi...
barbatul stie ca am nevoie de el si se lasa uneori amagit
de trupul femeii din mine,incearca sa-mi explice rostul meu,a lui,
dar oare de ce se chinuie atata?
pana la urma el ma iubeste pe mine femeia,eu il iubesc pe el barbatul
si ambii prin intreg suntem lumina din univers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu