mi-e dor de tine ca de-o adiere
ce ma mangaie tot timpul cand adie
si care acum desi ma-nvaluie treptat
n-o simt si stau pierduta-n ganduri.
mi-e dor de tine ca de-un cantec drag
ce il cantam mereu cand ne vedeam
caci el era imnul iubirii noastre sfinte
insa acum doar imi rasuna slab.
mi-e dor de tine ca de-un vers ritmat
pe care nu demult il asezam in poezie
si-acum ramane fara de-nteles defel
si-l las neterminat intr-un coltz al mintii.
mi-e dor de tine ca de-un vis ce-a fost
candva atat de magic si profetic
si care acum a ramas undeva-n trecut
nescris inca pentru viitorul haotic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu